Nopți

Postat pe 14 iulie 2015. Autor: Cristi Suciu. Categorie: 02. Poezie
Tags: , ,
Comentariile sunt închise pentru Nopți

Au fost surdo-mute,
rupte, multe și futute
nopțile prelungi și albe
dar puține petrecute
lângă sâni ce ard și halbe.

Timpul scade.
În arcade
mi se zbate-un ceas bătrân.
Țip în vis pe baricade,
mi-arde-n coaste
piatră cubică de caldarâm.

Iarna și Iarnu

Postat pe 14 iulie 2015. Autor: Cristi Suciu. Categorie: 02. Poezie
Tags: , , ,
Comentariile sunt închise pentru Iarna și Iarnu

Blândă, plăpândă
e iarna și iar nu
am bani să plec departe de gări.
Ard ani și țigări iar țiganul
îmi cere să-i dau
cu mucii moi-verzi curgându-i din nări.
N-AM!

Ninge și frige
iarna și chiar nu
mai am nici un ban și nici scări
către cer căci țiganul
ce mă-mbie să beau
le taie, le vinde pentru jumări.
CALM!!!

Missing title

Postat pe 19 iulie 2014. Autor: Cristi Suciu. Categorie: 02. Poezie
Comentariile sunt închise pentru Missing title

My TV’s breaking news into gibberish pieces
small enough to feed my Facebook walls
and my own ivory ribs beneath the Like button.

I’ve never been lost. Never will.
This IS life, I’m bragging to myself.

The blue eyes of the girl across the street
jumping on her old trampoline
turned into hollow, transparent incisions.

To see the world
through the eyes of an idiot child.

It’s still alright. All the newspapers sell
sensational naked, skinless blank pages,
hence no missing headers or titles.

I know I’ll have a clear blue-eyed life
and never again will trust misleading titles.

Kevlar

Postat pe 19 iulie 2014. Autor: Cristi Suciu. Categorie: 02. Poezie
Comentariile sunt închise pentru Kevlar

These tiny grey robots are buzzy and warm
and artfully crafted into even tinier human beings,
over seven billion pieces make up the swarm
that needs food on the go. In seconds, not minutes.

McDonald’s feeds this entire sea of tiny tin men
in a single wink and also supplies replacement parts
as few always get squashed over burgers and Zen.
It’s hard playing darts against Kevlar glazed hearts.

Porumbel

Postat pe 19 iulie 2014. Autor: Cristi Suciu. Categorie: 02. Poezie
Comentariile sunt închise pentru Porumbel

Tu ai văzut vreodată,
întreb dac-ai văzut pe viu,
cu câtă viață dă din aripi, cum se zbate
un porumbel
închis într-un sicriu?

Aripa lui,
în loc să-nghită cerul,
bate
steril și repetat,
săpând în van, capacul,
inima-i fierbe,
strânsă ca-n menghină de noapte,
sânge ‘i sare din ochi
privind cu spaimă veacul.

Din când în când,
în beznă, neținându-și firea
bate cu aripile în raclă.
Strivit, se face ghem înaripatul.
Cu gheare strâmbe, încovoiate
își ține strâns la piept nemărginirea.