dau drumul câinelui
din lanț
către felia ta mică și tare de pâine,
vreau ultimul tău sfanț
și jinduiesc
la ziua ta senină de mâine,
râd zăbălos
văzând cum tremură spaima
în carnea ta slabă de om.
alunecos, tăios ca lama,
sunt viu,
eu – cel risipit pe străzile din Babilon.