de veacuri tac, tac greu sub soarele piatră,
ne-am războit femeie și-am zămislit zădărnicia.
nu am decât scheletul gol – clepsidră spartă
în care timpul a murit și-a-nțepenit nimicnicia.
tu – vânt fierbinte, umblând fără de umbră
de colo-colo fără rost, chelălăind pustiu,
turui noi argumente și-n trăncăneala-ți surdă,
tu ai mereu dreptate. soarele-i pământiu.