Blândă, plăpândă
e iarna și iar nu
am bani să plec departe de gări.
Ard ani și țigări iar țiganul
îmi cere să-i dau
cu mucii moi-verzi curgându-i din nări.
N-AM!
Ninge și frige
iarna și chiar nu
mai am nici un ban și nici scări
către cer căci țiganul
ce mă-mbie să beau
le taie, le vinde pentru jumări.
CALM!!!