( plângându-mi copilul nenăscut
dator încă din burta femeii mele )
suntem atât de fericiți
când bem o bere impreună,
eu râd cu voi de dobitoci,
de proștii ce nu stiu trăi ca noi,
de cei care in credulitatea lor naivă
se fac de râsul nostru.
și râdem atât de bine
că ne dau lacrimile false.
fiecare,
ascuns dupa zâmbetul său prefăcut
și superioritatea evidentă
moare lent, ros de singurătate.
râdem cu lacrimi.