reclame la TV, pe unde radio, pe internet,
publicitate pe mulţi bani şi agresivă,
consumi orice, apoi bei apă de la PET,
şi-ajungi să pui până şi E-uri pe colivă.
fericirea ta e-n hipermarket, ambalată
în mase plastice, în baxuri, pusă-n raft,
mâncare în folie, frumos împachetată,
la casă – credit-card. nu eşti înapoiat.
ia-ţi termopane, plasmă, ia-ţi maşină,
du-te-n vacanţe, fă credit, ia alţi bani,
ia-ţi GPS, mobil de fiţe… eşti de vină!
că te-ai vândut ca curvele, pe zeci de ani!
la job stai mult, în pauză – fast food,
cafea – numai din tonomatul de pe hol,
prieteni – n-ai deloc şi ar fi absurd
să ai: munca e muncă, mall-ul mall.
socializezi modern – online – pe mess,
iubeşti fata-minune, cu avatarul ăla cool
că a fost sinceră şi-a zis că-i les.
gî-tî-gî, wî-tî-fî, o labă mică şi-i destul.
ai entertainment personal, PC, combină
cu MP3, ai DVD HD luat în rate,
trăieşti un vis vândut de media pe retină,
cu bani împrumutaţi – toţi peste noapte.
dator vândut, trăind aşa cum spune brand-ul,
plăteşti dobânzi uriaşe pentru un pumn de fise,
nu ai voinţă proprie ci te conduce trend-ul,
tu n-ai nimic; până şi visele’s de bănci pre-scrise.