plouă de zile lungi
de nopți mai lungi ca nemurirea
si tu iubito plângi
că n-avem bani
nu îmi auzi clipirea
din ochii mei topiți
nu știi
că oasele mi’s moi și reci
ca creta udă
nu vezi că am murit
continui să reciți din viata ta minusculă și surdă
(în ștreang mă leagăn mut )
plângi după bani
nici nu-ți ridici măcar privirea
nu îmi vezi ochii
ficși
adânci
mult mai adânci ca nemurirea