CRISTI SUCIU

Vreau sa borăsc. Să borăsc tot ce am în mine: maţe, fiere, venin, gânduri, speranţe, furie, frustrare neputinţă şi mai ales greaţa asta. Mă uit în jur şi parcă io nu’s de aici. De cine tot vorbesc ăştia la televizor? Care popor? Care alegeri? La fiecare talk-show politic unii îşi bagă pula în alţii, că vezi doamne a lor e mai mare. Da’ de unde! E la fel! Singura lor grijă e să ne dea muie. E cel mai bun târg din istoria omenirii!!! Dai muie şi eşti plătit regeşte pentru asta. De obicei plăteşti să dai o muie. La ei e invers. Şi singura noastra alegere e de la cine să luam muie… Bă boilor, faptul că poţi alege de la cine s-o iei nu înseamnă nici libertate, nici vot, nici democraţie. Dacă ar fi de ales între a lua şi a nu lua, atunci da, aia e altceva. Dar aşa, de ce să mă duc la vot? Să râdă iar ăia de mine că mi-au dat o muie şi i-am şi plătit pentru asta? Nu mă duc. Că am luat atâta de mi-e greţă mereu… Şi schimb canalul…

Mă tot uit pe la TV. La ştiri, deja celebrele „fătuci” transmit, cu priviri constipate şi voci grave, că guvernul nu mai există. Aloooo! îmi spune şi mie cineva ceva nou? De exemplu că există un guvern în ţara asta şi nu o adunătură de parveniţi analfabeţi, al căror unic scop în viaţă e să tragă de pe noi până şi zilele care ne-au mai rămas. De 20 de ani tot aştept acest lucru. Discutam cu un prieten care mă întreba că de ce nu facem ceva… Bună întrebare. Dar raspunsul e tot o întrebare: se schimbă ceva dacă ne arătăm nemulţumirea şi dezacordul? Eu cred că nu. Pentru că oamenii capabili şi cu bune intenţii vor fi sufocaţi imediat de rahatul şmecherilor, învârtitorilor şi al băieţilor deştepţi. Ţara asta e condusă de un clan dinastic, care doar aparent e despărţit în partide, dar care de fapt e unit de un singur lucru: banii noştri în mâinile lor. M-am săturat să fiu român, mi-e ruşine că sunt român. Cu prima ocazie voi renunţa la cetăţenia română.
P.S. Mă enervează la culme aşa-zişii patrioţi rupţi în cur de sărăcie dar care pun botul la vrajelile unora ca Vadim, Becali, M. Bela etc. Băi oameni (ne)buni, lucrurile astea se discută doar cu burta plină, atunci când spui bancuri, nu cu maţele chiorăind de foame şi cu spume la gură. Capisci?

Că Becali e modelul de urmat în viaţă pentru mulţi, idolatrizat şi pus în loc de icoană în casele acelora în care a aruncat cu euroi, că e oaia bună de muls puncte de rating la TV sau că e cornul din coasta concurenţei când îl pui pe prima pagină, toate astea nu mai constituie nici un secret şi nici un fel de surpriză pentru nimeni. Lui Becali ăsta nu-i este jenă să aibă diaree, la ore de maximă audienţă, în creştetul pe care îl pupase cu 5 minute mai devreme. Becali e cretinul de serviciu care va distruge Steaua printre behăieli şi porniri de grof samavolnic. Pe lângă asta apare Miliţică Dragomir cu aprobarea: La patron eşti slugă. NU ESTE AŞA băi miliţianule ( Laa puşcărieeee! Mitică – la puşcărieeee!…). Relaţia patron – angajat NU ESTE o relaţie boier – slugă. E un contract prin care patronul cumpără nişte servicii. Atât. Relaţia asta nu implică umilirea angajatului (nici în particular şi nici în public), nu implică abuzuri şi comportament de mârlan parvenit din partea patronului. Implică doar corectitudine, iar atunci când se ajunge la dezacord, despărţirea ar trebui să se facă doar pe baza criteriilor de performanţă profesională.
Becali, dragul meu mârlan schizofrenic, să nu uiţi un lucru important: Steaua e a ta doar în acte, Steaua noastră, a suporterilor, nu mai există decât în amintirile noastre. Faptul că tu ai o jucărie cu acelaşi nume, nu îţi dă dreptul să ne jignesşti pe toţi. MUIE BECALI!
Mitică, scump miliţian convertit în capitalist, ştii cântecul? La puşcărie! Mitică, la puşcărie! Laa puşcăcrieee!
Pentru Bergodi: RESPECT!
Pentru Stoichiţă: Fugi repede de acolo şi lasă-l în pula goala pe Beee-hee-heeeee… Din câte ştiu vă dezgustă rahatul mâncat de trei ori pe zi.

Am pus şi io mâna pe albumul (?) ăsta cu piesele refăcute. În afara de Cu tălpile arse, majoritatea pieselor sună mai prost ca cele iniţiale. Există totuşi şi o excepţie: Poveste fără sfârşit. După blocuri a mai păstrat ceva parfum original. O piesă extrem de proastă e Cât a trăit. Fără Puya pe bandă sună chiar aiurea. Dacă BUG are cea mai bună voce din Hip-Hop-ul autohton, Uzzi, trupa se poate lăuda şi cu cea mai proastă voce: Caddy. Niciodată n-a sunat mai prost decât acum. În concluzie Viaţa noastră, Vol. 2 este un produs doar pentru ultraşii BUG. Aştept un produs nou-nouţ de studio. Pe când asta ?