Din joacă, marinarii pe bord, din cînd în cînd,
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blînd,
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sînt regi
Acuma par fiinţe stîngace şi sfioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi,
Ca nişte vîsle grele s-atîrne caraghioase.
Cît de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
Frumos cîndva, acuma ce slut e şi plăpînd!
Unu-i loveşte pliscul cu gîtul unei pipe
Şi altul fără milă îl strîmbă şchiopătînd.
Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări
Ce-şi rîde de săgeată şi prin furtuni aleargă;
Jos pe pămînt şi printre batjocuri şi ocări
Aripile-i imense l-împiedică să meargă.
(Traducere Alexandru Philippide -1957)