Ma doare prostia altora. Ma doare prostia prostilor care se cred destepti. Si cand toti prostii astia mai provin din comunism, supliciul este complet.
Tortura asta psihica a vietii de zi cu zi, dusa la nivelul cel mai de jos al abjectului si al caracterului infect, lasa urme adanci in mine.
Sufar ca un caine batut cand vad prostii respirand. Ii urasc cu toata fiinta mea, imi doresc sa le moara parintii si copiii sub ochii lor, schingiuiti, dezmembrati. Imi doresc sa ii vad umiliti, batjocuriti, chinuiti. Dar si ca sa simti durerea in toata plinatatea ei ai nevoie de inteligenta, de spirit, de suflet. In fata inteligentei aducatoare de lumina prostia e mandra nevoie mare, inflexibila, rigida si simtitoare ca o pula mare din otel inoxidabil de inalta rezistenta.
Am senzatia permanenta ca ma aflu in locul nepotrivit, printre oameni nepotriviti, printre lobotomizati, pe o planeta gresita. Simt ca nu am aer. Respir non-stop un aer viciat, ma simt apasat de prostia cretinismul si idiotenia prostilor. Prostii astia voteaza alti prosti care imi distrug mie viata. Condus si eclipsat total de prosti si fara sorti de izbanda in lupta cu ei, traiesc printre ei exact ca Petrini la re-educare: umilinta vietii dusa printre cretini carora li s-a dat putere.
(Partea fer….oasa…. Si partea lemn… oasa)
Si toti prostii astia carora le curge involuntar scuipat din gura imi spun sa ma relaxez…
Futu-va-n gura… lua-v-as mortii si tot ce aveti mai sfant in pula…
Muriti odata!… ca sa pot si eu sa traiesc.
Alienarea de buna voie mi se pare singura solutie viabila (din lipsa de munitie)
nu prea, in general ii urmaresc emisiunile… si uneori ii dau dreptate.
il citesti pe mircea badea…