hai să tragem pe nas câteva linii de zăpadă și de soare,
să fim pentru câteva secunde evadați din închisoare,
departe de sărăcie de parcă nici n-am cunoscut-o,
debranșați de la depresie de parcă nici nu am avut-o.
hai să fim ca don quijote când ia crâșma drept palat,
să ne hârjonim prin perne moi, goi, la tine în iatac,
nu mai plânge după bani, nu mai fi ca o femeie,
tu nu vezi c-avem un trup la doi și zăpadă ce scânteie?
apoi deh, fiecare cu ce-l doare…
Prea cald e de visezi la zapada?