am carnea lemnoasă și plină de vânt. samsarii
m-au gonit să-mi piară vița. din pământ, ogarii,
luându-mi urma prin desișuri, lasă turma
fără colți și la loc sigur. slab, nesigur, calc pe bruma
toamnei de-unul singur. sânul doamnei –
cald și moale precum faldul… năluciri. deșertul foamei.
și m-aș da bătut, sleit de răzbătut prin zbucium.
noaptea lunecă-n păduri pe vaiet născut din bucium.
am să dorm. aud fagul cum respiră pe sub coajă
știu că-n el cresc zmei și lei pregătiți să-mi stea de strajă.
Comentariile sunt închise pentru Fugar