of doamne, mugetele noastre
animalice
țâșnind din cugetele proaste,
cvasi-falice,
călcând pe morți, pe viii tuturor,
în drum spre poarta raiului,
cu degete trăgând nebune de zăvor
cu încăpățânarea scaiului.
toți vrem dincolo, toți ca berbecii tăbărâm
acolo unde
sexul femeii miroase a floare de salcâm
și nu se-ascunde.
o, doamne! mugetele noastre
sunt rugi de slugi
cu aripi de înger galben între coaste.
te-ascunzi și fugi. iar fugi!…