Prostului ii place sa fie ascultat, luat in serios si, acolo unde e posibil, lucrurile sa se infaptuiasca conform dorintei sale. Din aceasta cauza prostul se baga in vorba la momentul inoportun, isi da cu parerea, da indicatii si chiar emite judecati. Competenta lui e universala, nu exista nici un lucru despre care sa nu stie nimic, iar atunci cand se intampla totusi sa nu stie tine mortis sa isi exprime savant parerea. In acelasi timp, prostul, pus in situatia de a realiza el insusi lucrurile pe care le caracterizeaza ca nefiind bine facute, clacheaza rusinos ca un macho fals la curve: totul se termina inainte de a incepe.
Prostul nu uita jignirile, chiar daca el nu le simte in plin ( stie doar ca e de rau ) si nu scapa nici o ocazie de a arunca cu cacat in tine ( de cele mai multe ori momentul e prost ales dar el totusi insista). Prostul, dispunand de mult timp liber (in general ei lucreaza foarte putin) si o minte libera de orice activitati intelectuale, poate purta ura cu el chiar si o viata intreaga, visand si ticluind cai de a-si ataca in mod repetat adversarul.
Prostul are simtul bunului-simt foarte putin dezvoltat. In general atunci cand i se atrage atentia ca se poarta sau vorbeste necuviincios sau fara nici o relevanta, prima lui reactie e de revolta cretina. Incepe sa tipe, sa gesticuleze, ii sare scuipat din gura, in timp ce in mintea lui sentimentul ca el are dreptate (din moment ce el tipa si ceilalti il asculta consternati) prinde un contur clar si bine definit. In acele momenete, recursul la logica sau ratiune devine deopotriva inutil si lipsit de sens.
Prostul nu simte regrete, nu intelege aluziile simple, viata lui minuscula e incredibil de lipsita de complicatii. Trezirea, mimat munca la locul de munca, inapoi acasa satisfacut ca smecherul din el o sa isi ia si pe ziua de azi salariul, papa bun, si apoi un somn fara nici un fel de ganduri. Viata prostului nu prezinta unui observator din afara multe necunoscute, lui placandu-i ca lucrurile sa fie cat se poate de putine, de simple si, daca se poate, functia gandirii sa fie cat mai putin folosita sau chiar eliminata.
Fericirea prostului e una fara margini, tihnita.
Fericiti cei saraci cu duhul, nu?
( – Sugi pula ba!..
– ??? )
Lucrari din categoria ‘01. Jurnal’
Ma doare prostia altora. Ma doare prostia prostilor care se cred destepti. Si cand toti prostii astia mai provin din comunism, supliciul este complet.
Tortura asta psihica a vietii de zi cu zi, dusa la nivelul cel mai de jos al abjectului si al caracterului infect, lasa urme adanci in mine.
Sufar ca un caine batut cand vad prostii respirand. Ii urasc cu toata fiinta mea, imi doresc sa le moara parintii si copiii sub ochii lor, schingiuiti, dezmembrati. Imi doresc sa ii vad umiliti, batjocuriti, chinuiti. Dar si ca sa simti durerea in toata plinatatea ei ai nevoie de inteligenta, de spirit, de suflet. In fata inteligentei aducatoare de lumina prostia e mandra nevoie mare, inflexibila, rigida si simtitoare ca o pula mare din otel inoxidabil de inalta rezistenta.
Am senzatia permanenta ca ma aflu in locul nepotrivit, printre oameni nepotriviti, printre lobotomizati, pe o planeta gresita. Simt ca nu am aer. Respir non-stop un aer viciat, ma simt apasat de prostia cretinismul si idiotenia prostilor. Prostii astia voteaza alti prosti care imi distrug mie viata. Condus si eclipsat total de prosti si fara sorti de izbanda in lupta cu ei, traiesc printre ei exact ca Petrini la re-educare: umilinta vietii dusa printre cretini carora li s-a dat putere.
(Partea fer….oasa…. Si partea lemn… oasa)
Si toti prostii astia carora le curge involuntar scuipat din gura imi spun sa ma relaxez…
Futu-va-n gura… lua-v-as mortii si tot ce aveti mai sfant in pula…
Muriti odata!… ca sa pot si eu sa traiesc.
Alienarea de buna voie mi se pare singura solutie viabila (din lipsa de munitie)
Idealul meu in viaţă e unul simplu: să fiu plătit că stau cu mâna la pulă. Dă Doamne!
Albume dezamăgitoare: Eminem, Puya, Guess Who
Albume bune frate: Carbon, Vescan, Nane
Citesc: Roşu şi negru
Nervi şi lehamite de viaţă. Trebuie să fiu DISCIPLINAT. Un cetăţean model. Roboţel de rahat. Muncă bani facturi bani daţi. Şi eu când pula mea să mai dorm liniştit ?
In Romania ultimilor ani au aprut tot felul de neaveniti, care, neavand altceva mai bun de facut, s-au apucat de constructii. Fara studii, fara experienta, fara ABC-ul santierului, acesti incompetenti ridica structuri dupa cum ii taie capul. Se plang intr-una ca e complicata structura, ca n-au popi de sustinere, ca n-au cofraje, ca n-au fier pe santier si lucreaza intr-una fara pic de responsabilitate pentru vietile celor ce urmeaza sa foloseasca constructia. Fac mereu presiuni pentru modificari ale proiectului, imbrobodesc beneficiarii ca e mai bine cum spun ei si afirma ca proiectantul e total pe dinafara. Si acum intreb si eu ca prostu: eu de ce mai proiectez?
Aud multi dobitoci pe la TV in frunte cu cei mai de seama mincinosi si cretini spunand ca salariile profesorilor vor fi majorate. Intrebarea mea este : DE UNDE PULA MEA ? Desigur din birurile mai mari impuse sectorului privat. Sa gatuim pe cei ce muncesc pentru ca cersetorilor li s-a promis doar mariri de salarii… Ca vine campania electorala si sosesc momentele de batut cu caramida in piept. Baga-mi-as pula in politica voastra….
De azi tre sa scriem tot ce facem. Nu-i bai: scriem. Ma simt ultimul gunoi. Ca sluga, am slujit corect si cu cata pricepere am avut. De azi inainte am avansat la gradul de sclav. Multumesc capitalismului romanesc pentru aceasta onoare.