Sa nu arunci margaritare inaintea porcilor… Asta se spune cand esti sfatuit sa nu dai cuiva mai multa inima decat merita… N-ar sti ce sa faca cu ea…
Eu sunt margaritarul aruncat inaintea porcilor, tavalit prin morcila, calcat, strivit sub ignoranta lor… Si nu-i chip sa scap de nepasarea animalelor. Desigur ca ele n-au constiinta faptului ca strivesc sub picioare un margaritar. Nici macar nu le pasa strivesc ceva, orice… Porcilor nu le pasa ce calca in picoare: un cacat sau sufletul tau, pentru ei e exact acelasi lucru… In imbecilitatea lor animalica, sunt ingropat de copita lor porceasca in mocirla framantata din ocolul lor, manjit de noroi, deloc stralucitor, imbracat cu crusta jegului, plin de cacat porcesc. Si dedesuptul acestei cruste infecte sunt eu, cu stralucirea si puritatea diamantului perfect. N-am cui sa-i stralucesc, nu-i nimeni interesat…
De ce m-as supara atunci ca ma calca porcii in picioare cu aceeasi lejeritate cu care se caca?