de luni, prin venele mele
grele, maţe de fiere, curg
doar tăunii și curvele rele
– iepele ce încă mă sug.
în sertare albe, din metal
medicinal, inoxidabil, dur,
ser tare-n halbe de spital,
industrial, sută la sută pur.
am zăvor greu peste poartă
și-n șoaptă hârtiile
ard – rugul meu din rimă moartă.
haltă, punct cu poeziile.
coaste am de fildeș albinos
ros de cari de grindă.
râd cu nerv și trac. apoi pios
mângâi plastic de seringă.
io ma gandeam la nebuni, nu la drogati
de ce naiba m-o facut sa ma gandesc la Bucuresti? Il cam asociez cu drogatii…