Se pare ca motivul pentru care am venit aici a fost unul prost. N-a iesit cum speram. Una peste alta ma omora jegul, indienii si pakistanezii. Sunt peste tot. Mai rau ca sobolanii. Ma rog, sa trecem peste.
Am platit acu doua zile, doua nopti la hostel. Toate bune si frumoase pana cand sa imi iau camera in primire. Exact ca in Romania: nu se poate! Bag pula in gura lor de javre si de japite frumos zambitoare. Cred ca astea ti-ar trage si un sut coaie cu zambetul pe buze. Momentan nu stiu sigur daca am unde dormi, pentru ca week-end-ul in londra e foarte aglomerat si nu mai gasesti camere la 10 – 15 lire pe noapte ci numai hoteluri de la 100 de lire in sus. Am facut o criza nervi, dar vacile cica imi dau banii inapoi. Sa mearga in pula mea cu banii dati cu tot!!! Eu vreau sa nu dorm in strada! Acuma stau si astept, ca daca o vazut ca am facut crize, o zis c-au sa rezolve. Parca vad ca pe la 10 seara or sa zica ceva de genul „We’re very, very sorry but we cannot do anything for you. Sorry.” Promit ca le omor.
Si mai e o chestie. Mi se descarca telefonul si am cerut sa mi-l tina si mie in priza vreo 2 ore. N-au zis ca nu, numai ca atunci cand m-am intors telefonul meu tot descarcat era. Au niste aparate in hol care contracost, iti incarca telefonu. Nu puteau javrele naibii sa spuna asa de la bun inceput? Am pierdut doo ore de-ampulea. Urasc politetea asta exagerata, fetele mereu zambitoare de parca as trai printre trepanati. Ma fut in londra vostra si promit ca borasc cand aud de orasul asta…
si eu care imi facusem o parere frumoasa despre Londra, din „povestile” altora. Pana la urma tot „oameni” is si acolo.