Vorbesc singur cu ei şi mă ascultă doar pereţii,
Sunt oameni muţi cu minţi şi suflete de piatră,
Iar muţii orbi şi surzi în munţi ucid răcnind profeţii
Şi proştii se văd genii în lumea lor mică şi seacă.
Vorbesc în van cu oameni simţitori precum pereţii,
Nu-i nimeni să asculte, se cred iluminaţi şi călăuze,
Trufia lor scuipă şi arde rând pe rând pe rug profeţii,
Muri-vor toţi cu ignoranţa curgându-le pe buze.