CRISTI SUCIU

Plouă mărunt cu smoală peste asfaltul de catran. Luminile de pe stâlpi și reclamele luminoase curg amestecate în oglinda lichidă a străzii iar eu parcă umblu pe apă. E un tărîm fantastic al nopții în care eu însumi sunt lichid și respir umezeală groasă, de poveste. Îmi aud pașii când și când prin pătura asta groasă de picături.
Mă îndrept spre casă, de la curve. De fapt e o curvă. De fapt, de ce îi spun curvă? Să mă obișnuiesc cu ideea, să nu mă dau de gol când am să vorbesc cu băieții. Sunt bărbat, ce pula mea!
Dar ea, ea oare ce face? O fi dormind? Se gândește la mine? Mi-ar fi plăcut să mă cunoască așa cum sunt eu, să îi spun că a fost mare lucru chiar dacă lor am să le istorisesc cu totul altceva, din domeniul pornografic. N-a fost o o nimica toată deși așa am lăsat să se înțeleagă. Am fost prea macho, asta i-am arătat însă pentru mine contează c-a fost ea și nu altcineva. Data viitoare (vreau și o dată viitoare!) am să fiu eu, îmi promit! Încerc să-mi readuc în minte mirosul pielii ei. Așa miroase o femeie. Îi simt sânii calzi în palme, grei, sexuali. Mă simt cuprins de tremur amintindu-mi zvâcnirile trupului ei. Și cât e de frumoasă, cabrată sub mine, pierdută-n freamătul plăcerii. Nu știe că o privesc, că îi studiez chipul, ea pur și simplu trăiește extazul clipei. Am erecție involuntară. M-a primit fără opreliști, m-a iubit cu tot ce avea, neprefăcută iar eu făceam pe durul, pe bagatelizatorul. O văd cu ochii minții încolăcindu-se în jurul meu, dându-mi-se cu tot trupul ei, și gură, și sâni și sex. A fost a mea iar eu am făcut pe uzatul, pe expertul, de teamă ca nu cumva ceilalți să afle cât sunt de slab, cum cad „în limbă după o pizdă”. Cât de murdar sună totul! Și totuși, nu-mi permit să fiu slab, mie îmi e oprit orice simțământ sub pedeapsa capitală a ridiculizării. Fazele astea cu iubirea, cu dragostea, etc, astea sunt pentru cei slabi. În schimb fututul e pentru cei puternici, pentru bărbați. Cei ca mine nu fac niciodată dragoste. Noi futem doar, mașinal, sexul e o treabă pur tehnică pe care o facem pentru că trebuie. Jurnalul de activități nocturne va conține o poziție în plus: pe tine. Iar tu, femeie, rămasă în urmă undeva prin noapte, n-ai să mă știi niciodată pe de-a-ntregul, oricât de mare ar fi impulsul să fiu eu însumi. Am prea multe de pierdut. Așa suntem noi, bărbații.
De ce am plecat? De ce nu am rămas? Oare m-ar fi oprit la ea? Dacă nici ea n-a avut curaj?
Lor am să le spun cu înflorituri cum am futut-o, cum i-am dat muie și cum urla în pulă ca o expertă din filmele porno. Am să le spun cum mă gândesc deja la următoarea. Poate chiar am să inventez o următoare dacă va fi nevoie pentru că trebuie să țin pasul. Iar asta de azi, asta n-a fost oricum mare lucru, e doar una printre altele, foste și viitoare.
Noi, bărbații, suntem dobitoci din frică.
Plouă cu smoală și prin mine. Mă simt mărunt, un boț de carne stors de orice urmă de viață. E frig.