Pauza de masă [fotoscenă]

Postat pe 5 mai 2012. Autor: Cristi Suciu. Categorie: 03. Proza

Pănilă mototoli hârtia în care fusese împachetat – şi de pe care mâncase – parizerul suculent de fiecare zi şi îşi aprinse o ţigară. Rezemat comod de roata camionului, aşezat direct pe trotuarul din beton, începu să parcurgă absent partea scrisă a bucăţii de ziar pe care tocmai o întinse în fața ochilor. Era partea accea volantă din mijlocul oricărui ziar ordinar iar această parte era favorita lui. Abia după ce avea să parcurgă în diagonală noutățile din lumea largă, abia după această ciudată siestă, avea să se delecteze cu pozele obraznice de pe verso. Întotdeauna lăsa ce era mai bun la urmă. Îi dădea o oarecare voioşie chiar înainte de reluarea lucrului și părea chiar că nu mai e atât de mult până la sfârșitul zilei de muncă.
Viteză, rezemat de roata vecină trăgea cu sete din ţigara lui de contrabandă. Îşi belea distrat ochii la trecătorii de pe stradă şi zâmbea superior în sinea lui văzându-i cum încearcă să se strecoare printre lopeţile şi târnăcoapele lor aruncate în neorânduială, în încercarea de a traversa pe partea cealaltă a trotuarului. Călcau dezgustaţi, în vârful pantofilor, pe pământul mustind de nămol din jurul şanţului, apoi făceau echilibristică vreo doi metri, pe podul improvizat din două scânduri înguste şi uzat pentru ca, la capătul lor, să calce iar în borhotul de pământ mirosind puternic a canal.
Privindu-i, Viteză realiză că orăşenii ăştia spilcuiţi habar n-aveau de viaţă, de viaţa reală în care pâinea se câştigă greu, cu sudoare şi murdărie, cu bătături în palme.
“Da frate, nu-i uşor“ îşi zise.
Trase puternic în piept şi îşi continuă revelaţia continuând să le vorbească în gând.
“De n-am fi noi, voi v-aţi duce pă pulă… Noi ăștia vă ţinem şi voi strâmbaţi din bot dacă tre să faceţi câţiva paşi prin noroi…“
Era convins că trei sferturi dintre ei ar fi murit dacă ar fi fost nevoiţi să se mute la ţară şi să meargă în fiecare seară după o sticlă de rachiu până la abc-ul din sat. Alea noroaie, nu ce-i aici.
— Bă Viteză…
Pănilă aproape că îl sperie rupându-i firul gândurilor atât de brusc.
— Ce-i mă?
— Auzi bă, cică peste nouăzeci la sută din oameni îs proşti. Scrie în ziar. Îţi dai seama? Nouăzeci la sută!…
— Cred bă, cred, în pula mea. Păi tu de ce crezi că lumea asta îi aşa futută? Că suntem înconjuraţi de proşti băi, de-aia. Ascultă-aici la băiatu’: dacă fiecare ar pune mâna să lucre numa’ jumate din cât lucrăm noi doi, tu îţi dai cu seama ce-ar fi? Nici nu-i bine a ne gândi. Numa ne facem sânge rău degeaba.
— Aşa-i bă.
Pănilă făcu o pauză să rumege încă puţin ceea ce tocmai îi dezvăluise Viteză şi concluzionă scârbit:
— Bag pula-n ea de viaţă!…
Viteză nu mai zise nimic. Continua să fumeze în tăcere privind filosof în lungul străzii ce tăia în două pădurea de blocuri. Pănilă abandonă, oarecum nervos, faţa scrisă şi întoarse foaia pe partea cealaltă, acolo unde era „fetiţa” de la pagina 5. Fuma neatent, studiind fotografia de proastă calitate înfăţişând o necunoscută (încă) cu ţâţele zgâindu-se aţâţător către ochii lui.
— Vai bună eşti, gândi Pănilă cu voce tare. Hai Viteză şi vezi şi tu.
Viteză se trase alene către el ca şi cum i-ar face o favoare şi nu l-ar interesa deşi el însuşi deţinea o colecţie de reviste porno, de-alea ungureşti. Privi câteva secunde goliciunea din ziar şi confirmă doct:
— Îi bună de pulă proasta, apoi îşi reluă locul şi scutură scrumul ce se încăpăţâna să stea atârnat de ţigara aproape stinsă.
În sinea lui o ţinea de păr pe aia din ziar şi i-o băga vârtos în gură, până în gât. O vedea cu ochii minţii cum îi place să o sugă şi îi vedea şi ţâţele legânându-se în mişcarea asta de du-te — vino, aşa cum văzuse el în filme.
Pănilă la rândul lui, i-o dădea pe la spate, şi tot în gând. I-o trăgea din picioare, ţinând-o cu palmele de sânii ăia perfecţi. Şi ea se împingea în mădularul lui, cu lăcomie şi gemând, vrând parcă să îl înghită de tot cu păsărica ei mică.
— Hai mă băieţi, să mai şi lucrăm ceva azi.
Era Feli, şeful de echipă. Pauza de masă se sfârşise.

  1. purec blând spune:

    ciudat nume, Viteza. de unde ideea?