Lucrari din categoria ‘02. Poezie’

Kevlar

Scris: 19th iulie 2014 de Cristi Suciu in 02. Poezie
Comentariile sunt închise pentru Kevlar

These tiny grey robots are buzzy and warm
and artfully crafted into even tinier human beings,
over seven billion pieces make up the swarm
that needs food on the go. In seconds, not minutes.

McDonald’s feeds this entire sea of tiny tin men
in a single wink and also supplies replacement parts
as few always get squashed over burgers and Zen.
It’s hard playing darts against Kevlar glazed hearts.

Porumbel

Scris: 19th iulie 2014 de Cristi Suciu in 02. Poezie
Comentariile sunt închise pentru Porumbel

Tu ai văzut vreodată,
întreb dac-ai văzut pe viu,
cu câtă viață dă din aripi, cum se zbate
un porumbel
închis într-un sicriu?

Aripa lui,
în loc să-nghită cerul,
bate
steril și repetat,
săpând în van, capacul,
inima-i fierbe,
strânsă ca-n menghină de noapte,
sânge ‘i sare din ochi
privind cu spaimă veacul.

Din când în când,
în beznă, neținându-și firea
bate cu aripile în raclă.
Strivit, se face ghem înaripatul.
Cu gheare strâmbe, încovoiate
își ține strâns la piept nemărginirea.

Cel mai frumos dumnezeu

Scris: 19th iulie 2014 de Cristi Suciu in 02. Poezie
Comentariile sunt închise pentru Cel mai frumos dumnezeu

Lângă apa frământată de vânt,
nisipul e moale și fin,
un cimitir
galben,
lung cât vezi ochii,
de cochilii măcinate de vreme.

Doar urmele noastre
– întortocheate stângaci,
ireal șir –
pătează sprințar
tăcutul echilibru
al lumii fără de semne.

Topiți
în ceața prelinsă cu hulă
din metalice valuri,
aici, pe marginea nemărginirii,
tăcem fericiți și plutim
complici,
cu apa și sarea-n plămâni,
departe de maluri.

Oceanul e de departe
cel mai frumos
dumnezeu albastru-marin.

Maxima fericire

Scris: 19th iulie 2014 de Cristi Suciu in 02. Poezie
Comentariile sunt închise pentru Maxima fericire

Tiruri horcăie în şiruri
pe strada-n mizerie.
Bloc. Parter. Bar. Zero stele.
Triluri de artilerie
bubuie din păcănele.
Suduie-nciudat săracul.
Manele, LM, cinzeacă – drumul către rai.
Cu dracul.

– Futu-ți morții mă-tii!!!

Suflet trist precum arcuşul
din piesa aia a lu’ Giani Auraru;
pumni cu nervi în zid.
Şi flegme,
să simtă zidul cât e de amar amarul.
„Bani! Arginţi!
Fă rost de sfinți, tăticu’!”
Dracu’ râde alb din dinți
și pornește simplu dricul.

Ning diamante

Scris: 19th iulie 2014 de Cristi Suciu in 02. Poezie
Comentariile sunt închise pentru Ning diamante

Orașul tace într-atât încât pe sub coaste
aud gânduri arzând minți în noaptea albă.
Fulgi joacă sub felinare pe fiece stradă
ning diamante
pentru talpa murdară a cizmelor noastre.

Ca un rănit visând alb pe sub pleoapa caldă,
sub alb capac tac toate relele zilei
și basme
se țes pe sub frunți din beton,
printre spasme.
Ning diamante
peste orașul meu ca o curvă goală-n zăpadă.